Gerard din Cenad (Csanad) (Veneţia, 980/981 sau 992/993 — Dyod/Giod, 1046" 24 Septembrie 1046)
Călugăr benedictin şi filosof scolastic stabilit în Banat.
Trimis la vârsta de cinci ani la mănăstirea San Giogio de pe insula cu acelaşi nume. A studiat dreptul la Bologna A părăsit Veneţia în 1026 împreună cu dogele din cauza unor conflicte politice. A stat pentru scurtă vreme la mănăstirile din St Martin din Zara ,Székesfehérvár (Alba Regia). A fost tutorele fiul regelui Ştefan al Ungariei, Emeric, până la moartea prinţului în 1031. În 1038 a fost numit episcop de Cenad, unde a fondat o şcoală la care se predau muzica şi gramatica. Şcoala lui Gerard din Cenad şi mănăstirea cisterciană de la Igriş, filială a abaţiei burgundă de la Pontigny, stabilită în 1179 (şi care detinea prin 1229 carti latine imprumutate de la Pontigny - ceea ce probează contactul nostru cu cultura latină încă din acele timpuri).
Scrieri
Deliberatio supra hymnum trium puerorum ad Isingrimum liberalem (prima ediţie – editată de episcopul Ignatie Batthyani).
De divino patrimonio, menţionată în Deliberatio, a fost, probabil, pierdută.
Călugăr benedictin şi filosof scolastic stabilit în Banat.
Trimis la vârsta de cinci ani la mănăstirea San Giogio de pe insula cu acelaşi nume. A studiat dreptul la Bologna A părăsit Veneţia în 1026 împreună cu dogele din cauza unor conflicte politice. A stat pentru scurtă vreme la mănăstirile din St Martin din Zara ,Székesfehérvár (Alba Regia). A fost tutorele fiul regelui Ştefan al Ungariei, Emeric, până la moartea prinţului în 1031. În 1038 a fost numit episcop de Cenad, unde a fondat o şcoală la care se predau muzica şi gramatica. Şcoala lui Gerard din Cenad şi mănăstirea cisterciană de la Igriş, filială a abaţiei burgundă de la Pontigny, stabilită în 1179 (şi care detinea prin 1229 carti latine imprumutate de la Pontigny - ceea ce probează contactul nostru cu cultura latină încă din acele timpuri).
Scrieri
Deliberatio supra hymnum trium puerorum ad Isingrimum liberalem (prima ediţie – editată de episcopul Ignatie Batthyani).
De divino patrimonio, menţionată în Deliberatio, a fost, probabil, pierdută.
