Revoltele au luat amploare în anul 1744 sub influenţa predicilor călugărului Visarion Sarai. Originar din Bosnia, s-a născut în 1714, primind la botez numele Nicolae. Se pare că era „vlah“ la origine, din familia de români Tiurcea sau Ciurcea, fiind numit „eremitul (sihastrul) valah“. S-a călugărit în 1738 la Mănăstirea „Sf. Sava“, vizitând apoi Muntele Athos. În 1742 s-a stabilit la Mănăstirea Pakra din Slovenia. În ianuarie 1744 a trecut în Transilvania, cu ajutorul unui paşaport eliberat de mitropolitul Arsenie de Karlowitz, declanşând lupta pentru apărarea Ortodoxiei. Visarion s-a oprit mai întâi la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, apoi la Lipova, lângă Arad. Aici, pe culmea din apropierea oraşului, la locul numit „La rugă“, a ridicat o cruce, din faţa căreia predica mulţimilor de credincioşi, alarmând autorităţile. Protopopul cronicar Nicolae Stoica din Haţeg scrie în Cronica sa: „La Lipova şezând, o cruce mare din lemn au făcut-o el şi pe coastă de deal săpând groapă, au înfipt-o, apă sub cruce au fântânit şi multe boale au tămăduit“. Din Lipova s-a îndreptat spre Dobra, Deva, Orăştie şi Sălişte. Datorită predicilor sale curajoase, românii din Mărginimea Sibiului vor deveni cei mai dârzi apărători ai Ortodoxiei.
Martir al credinţei şi al neamului românesc
Călugărul Visarion este arestat în drum spre Sibiu, la 26 aprilie 1744, de autorităţile imperiale ce se simţeau ameninţate de conţinutul predicilor sale. Supus unui interogatoriu cu 44 de întrebări, în prezenţa episcopului Inochentie Micu, Visarion a răspuns foarte prudent, neezitând în final să declare că „uniţii au două religii, dar nu ţin nici una“. A refuzat însă să răspundă la principala acuzaţie, predica împotriva uniaţiei. Redus astfel la tăcere, Visarion şi-a încheiat misiunea. A fost trimis la închisoarea din Deva, apoi la cele din Timişoara, Osieck şi Raab. Ajungând în cele din urmă la celebra închisoare Kufstein din Munţii Tirolului (Austria), a murit ca martir al credinţei şi al neamului românesc.
Martir al credinţei şi al neamului românesc
Călugărul Visarion este arestat în drum spre Sibiu, la 26 aprilie 1744, de autorităţile imperiale ce se simţeau ameninţate de conţinutul predicilor sale. Supus unui interogatoriu cu 44 de întrebări, în prezenţa episcopului Inochentie Micu, Visarion a răspuns foarte prudent, neezitând în final să declare că „uniţii au două religii, dar nu ţin nici una“. A refuzat însă să răspundă la principala acuzaţie, predica împotriva uniaţiei. Redus astfel la tăcere, Visarion şi-a încheiat misiunea. A fost trimis la închisoarea din Deva, apoi la cele din Timişoara, Osieck şi Raab. Ajungând în cele din urmă la celebra închisoare Kufstein din Munţii Tirolului (Austria), a murit ca martir al credinţei şi al neamului românesc.
Biserica.org-Discussion groups
No comments:
Post a Comment
Any idea ?